Se spune ca demult in marea tara a Indiei traia un batran intelept, pe nume Sissa. Regele acelei tari, era un om foarte rau, care purta
mereu razboaie de cucerire, isi tiraniza supusii si facea multe alte rele in asa fel incat nu era deloc iubit de poporul sau. Batranul
intelept - spre a usura soarta supusilor regelui - s-a gandit sa nascoceasca un joc cat mai frumos si mai interesant care sa-l cucereasca
pe rajah (asa li se spunea regilor in India). Si astfel a aparut sahul...
Dar povestea nu s-a terminat! Regele, cucerit de frumusetea jocului se spune ca statea toata ziua si juca sah! Si binenteles el l-a chemat
pe inteleptul Sissa si l-a intrebat cum ar putea sa-l rasplateasca. Batranul a refuzat dar, rajahul a insistat atat de mult, ca pana la
urma inteleptul s-a lasat induplecat. Si a cerut un bob de grau pentru prima patratica, doua pentru a doua, patru pentru a treia, opt
pentru a patra si cand au calculat cate boabe ar trebui sa dea in total, vistiernicii rajahului au vazut ca nici intr-o suta de ani in
hambarele intregii Indii nu poate fi adunat atata grau!
Aceasta frumoasa legenda spune multe despre inepuizabilul si inegalabilul joc care se cheama SAH !
Legenda sahului o gasim insa intr-o forma sau alta in romanul persan "Karmanak", aparut in jurul anului 600 e.n., in poemul indian al lui
Bana (600-650), care ne povesteste ca in regatul Kanaui, in timpul domniei rajahului Harsa (606-648), "n-a avut loc vreo alta lupta decat
intre albinele strangatoare de miere, nu s-au taiat alte picioare decat cele ale versurilor si n-au fost intretinute alte armate decat cele
de pe tabla cu 64 de patratele".
Referiri la legenda sahului gasim si la istoricii arabi Masudi (sec. X), Biruni (970-1038), Ibn Khallikan (1211-1282), in "Cartea regilor",
a marelui poet persan Firdusi (sec. X), la Dante in "Paradis" XXVIII, 91-93:
"Si oricare foc un roi facea-si cararea
Si-atate-au fost ca roiurile-n zbor
Intrec la sah de mii de ori dublarea!
(Dupa traducerea lui George Cosbuc)
